Do(a)r de Romania Prea mari pentru o tara atāt de mica - Sportivi romani de clasa mondiala

Anul I, Nr. 7
12 iulie 1999

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

Prea mari pentru o tara atāt de mica - Sportivi romani de clasa mondiala



APROPO - La ordinea zilei īn Romania
POSTALIONUL CU NOUTATI - Ce e nou pe situl nostru
MEANDRELE CONCRETULUI - Reportaje, anchete
ARS LONGA, VITA BREVIS - Incursiuni īn cultura romāneasca
COCLAURI - Albumul cu peisaje
POEZIA SALVEAZA ROMĀNIA - O antologie sui-generis de poezie romāneasca
STELE VERZI - Eclipsa 99 si alte chestiuni celeste
SENIORII IMAGINATIEI - SF & F romānesc
PREA MARI PENTRU O TARA ATĀT DE MICA - Sportivii romāni, ambasadori fara portofoliu
CA LA MAMA ACASA - Gastronomie romāneasca
BUN ĪI VINUL GHIURGHIULIU - Cāntece romānesti de petrecere si de inima albastra
Cititi CARTEA DE OASPETI
PAGINA VOASTRA - Publicati īn DO(a)R DE ROMĀNIA
COLECTIA revistei DO(a)R DE ROMĀNIA

Cititi Cuie-n talpa, rubrica de cartonase galbene.

Mircea Lucescu 


Mircea Lucescu
Foto: Gheorghe Fluster / Jurnalul National

Mircea Lucescu a fost un jucator unic īn felul sau. N-a batut cine stie ce recorduri de goluri, dar toata lumea a fost de acord ca, la vremea cānd Dudu Georgescu īsi punea īn vitrina doua Ghete de Aur, "Lucica" a fost acela care i-a pus pe frunte, prin centrarile sale, laurii de golgeter al Europei. Tot ceea ce s-a spus despre jucatorul Mircea Lucescu s-a īnvārtit īn jurul aceluiasi cuvānt: inteligenta.

Cariera de antrenor a lui Mircea Lucescu este si ea presarata cu reusite. Chiar daca unii considera demisia (demiterea?) sa de asta primavara de la Inter Milano o īnfrāngere, nu putem fi de acord. Simplul fapt ca un antrenor romān, a fost, fie si pentru cāteva etape, tehnicianul lui Ronaldo, noul copil de aur al fotbalului mondial, este o realizare la care altii nu īndraznesc nici sa viseze. Faptul ca a ajuns sa joace īn cupele europene – acolo unde o echipa romāneasca nu mai viseaza sa ajunga de pe vremea "vitezistilor" Stelei si a minunilor lui Helmut Duckadam – este tot un lucru de scris cu litere aurii pe cartea de vizita.

Dar miracolul cel mare pe care l-a īnfaptuit Mircea Lucescu a fost cu si pentru Rapid. Dupa 36 de ani, giulestenii au putut striga iarasi favoritilor lor "campionii, campionii". Parte din miracolul facut de Lucescu este si faptul ca īl iubesc si īl respecta atāt marii perdanti – dinamovistii, sub culorile carora a jucat el īnsusi –, cāt si stelistii. Ceea ce, sa recunoastem, este o performanta ce i-ar da dreptul la o pagina īn Cartea Recordurilor.

 

Cuie-n talpa

Circ fara paine

Ca tot e pauza competitionala si sportivii sunt care īn vacanta, care prin cantonamente, sa zabovim, dragii mosului, asupra unei probleme careia de multa vreme trebuia sa-i batem niste cuie-n talpa.

Tot romānul e microbist, se stie, dar iacata ca si tot politicianul se da microbist. Pai cum sa rateze domniile lor prilejul de a fi vazuti de popor īn tribuna la ale mai faine, ale mai sic evenimente ale sportului? Cine stie, poate tot rapidistul, euforizat de titlul cucerit de baietii lui Lucescu, va abate stampila de vot asupra lor. Ori, cu nitel noroc, stelistul entuziasmat de Cupa pe care Lacatus a strāns-o-n brate, va zice "ia mai luati tata un mandat, ca sunteti cu bulan".

Ar trebui sa crape nitelus crusta de pe obrajorii durdulii ai domilor politicieni. Cānd e vorba de legi ale sponsorizarii ori prime pentru campioni, le cam tremura la vot mānutele īmbratarate si le trage ghiulul māna īn jos, de iar se-aleg sportivii cu praful de pe toba.

Tania Marcovici
Foto: © 1999 Gheorghe Fluster

sus

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

Anul I, Nr. 7
12 iulie 1999

Gazduire Web - Hosting