Do(a)r de Romania Ca la mama acasa - Gastronomie romaneasca

Anul I, Nr. 7
12 iulie 1999

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

CA LA MAMA ACASA - Gastronomie româneasca



APROPO - La ordinea zilei în Romania
POSTALIONUL CU NOUTATI - Ce e nou pe situl nostru
MEANDRELE CONCRETULUI - Reportaje, anchete
ARS LONGA, VITA BREVIS - Incursiuni în cultura româneasca
COCLAURI - Albumul cu peisaje
POEZIA SALVEAZA ROMÂNIA - O antologie sui-generis de poezie româneasca
STELE VERZI - Eclipsa 99 si alte chestiuni celeste
SENIORII IMAGINATIEI - SF & F românesc
PREA MARI PENTRU O TARA ATÂT DE MICA - Sportivii români, ambasadori fara portofoliu
CA LA MAMA ACASA - Gastronomie româneasca
BUN ÎI VINUL GHIURGHIULIU - Cântece românesti de petrecere si de inima albastra
Cititi CARTEA DE OASPETI
PAGINA VOASTRA - Publicati în DO(a)R DE ROMÂNIA
COLECTIA revistei DO(a)R DE ROMÂNIA

Vinul de viata lunga

Romania are vinuri – si nu de rind. Sa ne amintim invataturile blindului Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie: pe linga "felurite feliuri de tobe si de vioare" pe care sa le aiba la masa sa, "tu inca sa bei, dar cu masura, ca sa poata birui mintea ta pe vin, iar sa nu biruiasca vinul pre minte...".

Dar inaintea vinului se cere bauta tuica, despre care ar fi multe de spus, fie ea si rachiul parintelui Ghermanuta, scornit de Calistrat Hogas dupa o reteta manastireasca: "Faci ceai rusesc tare, cum se face ceaiul, si, dupa ce se raceste, pui jumatate ceai si jumatate spirt de cel bun, de vin; pui zahar, cit vrei sa fie de dulce, pui inipere, izma creata, anghelica si coji de portocala, daca ai, si-l lasi asa de dospeste citeva zile, s-apoi incepi a bea din el". Marturisteste Hogas, care l-a gustat, ca "era un rachiu dumnezeiesc".

Deci la masa vinurile romanesti vin dupa o rinduiala respectata cu sfintenie, caci nu-i cearta mai rea si mai pagubitoare decit a bucatelor cu bauturile nepotrivite: la gustari, vinurile albe sau roze, nu prea tari; la carnuri gatite calde, vinuri rosii, darnice, chiar pietroase; la mincaruri reci, vinuri albe seci sau vinuri rosii usoare; la deserturi si aluaturi, vinuri dulci, cu buchet de floare de fin cosit si de coaja de nuca verde. Constantin Prisnea, in cartea "Tara vinurilor", descrie si amanunteste degustarea in pivnita a unui Pinot Gris de Alba Iulia, ca sa luam aminte cum trebuie baute, dar mai ales pretuite, nestematele toamnei ardelene: "Nu mai are nici un dram de zahar. In schimb, are peste paisprezece grade alcool. Il privesti, il legeni in pahar, ii sorbi mirosul dezlantuit de clatinarea paharului, ii privesti culoarea ireala, il iei in gura si il porti prin toate cotloanele ei, privesti catre inaltimile boltilor si capeti o senzatie amestecata de reverie pe de o parte, de melancolie pe de alta." Tot acolo a mai incercat fericitul un Muscat Ottonel "pur-singe", vin ceva mai dulce, despre care spune ca "patru minute se pastreaza gustul in gura dupa ce l-ai inghitit". Ajunsi aici, sa ne amintim povata voievodului si sa chemam lautarul, pe Laie Chiorul, cel plins de Goga:

"Zi, mai Laie, inc-un cintec
De-o camasa cu altita
Si de-un drac cu ochii vineti,
De-o Anita-circiumarita."

Iar pentru vinurile rosii, cred ca putine podgorii din lumea asta au un Cabernet Sauvignon, asa cum se pritoceste el si se-nvecheste la Valea Calugareasca, din strugurii copti pe Dealul Mare: "Are o plinatate, o corpolenta, care merge aproape pina la viscozitatea uleiului. Si ce culoare: rubiniu-inchis. Formidabila!" Daca petrecerea-i asezata sa nu se istoveasca prea curind, nu stiu alte vinuri mai potrivite decit cele multumita carora Stefan Voda a hotarit "iar al doilea meu paharnic sa fie la Husi", in beciurile cu butoaie de stejar sculptate cu scene istorice, unde bei, dramuita ca apa vietii, o Busuioaca de Bohotin, zisa si Tamiioasa Neagra, ruginita la culoare si grea de arome, pe care nu mai ostenesti laudind-o, ca si pe cel care-a crescut-o, vin de baut inaintea mortii ca sa-ti lungesti zilele. Aici ar fi sa adaugam si cele scrise de Sadoveanu despre Grasa de Cotnar, alt vin de apoteoza: "Ca orice lucru scump, nu se potriveste destrabalarii; drumul lui trebuie sa implineasca puterile mintii si virtutea trupului". Pentru placinte-i rinduit acest vin fara asemanare, tatal din veac al tuturor vinurilor romanesti , "vin vechi, vin generos, buchet de vise, batrin sfatos de-ntelepciune plin", cum il alinta Mihai Codreanu si de care era indragostit cu statornica iubire Pastorel Teodoreanu.

Pentru romani, vinul acesta are sfintenia unei relicve istorice, semn al stradaniei noastre de statornicie in timp si in lume. Tot Pastorel scria:

"Sa cred in nu stiu care Dumnezeu
Si cui sa ma inchin nu am habar,
Dar am crezut si crede-voi mereu
In arta, in Moldova si-n Cotnar".

Bibendum

sus

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

Anul I, Nr. 7
12 iulie 1999

Gazduire Web - Hosting