Do(a)r de Romania Ars longa, vita brevis - Incursiuni in cultura romaneasca

Anul I, Nr. 7
12 iulie 1999

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

ARS LONGA, VITA BREVIS - Incursiuni în cultura româneasca



APROPO - La ordinea zilei în Romania
POSTALIONUL CU NOUTATI - Ce e nou pe situl nostru
MEANDRELE CONCRETULUI - Reportaje, anchete
ARS LONGA, VITA BREVIS - Incursiuni în cultura româneasca
COCLAURI - Albumul cu peisaje
POEZIA SALVEAZA ROMÂNIA - O antologie sui-generis de poezie româneasca
STELE VERZI - Eclipsa 99 si alte chestiuni celeste
SENIORII IMAGINATIEI - SF & F românesc
PREA MARI PENTRU O TARA ATÂT DE MICA - Sportivii români, ambasadori fara portofoliu
CA LA MAMA ACASA - Gastronomie româneasca
BUN ÎI VINUL GHIURGHIULIU - Cântece românesti de petrecere si de inima albastra
Cititi CARTEA DE OASPETI
PAGINA VOASTRA - Publicati în DO(a)R DE ROMÂNIA
COLECTIA revistei DO(a)R DE ROMÂNIA

Triunghiul mortii filmului romanesc 

Ginduri de spectator

Va fi un film comparabil, ca efecte speciale, cu "Thin Red Line" si "Saving Private Ryan", dar superior acestora din punctul de vedere al dramatismului. Asta declara regizorul Sergiu Nicolaescu inainte de premiera filmului sau "Triunghiul Mortii", prezentat ca o "super-productie romaneasca". Un film de razboi, avind ca subiect primul razboi mondial si in special luptele de la Marasti, Marasesti si Oituz.

Chiar daca m-am ocupat ani de zile de cronica de film, aceste rinduri nu sint nici o cronica, nici o prezentare. Sint, pur si simplu, ginduri de spectator. Motivul pentru care nu pot sa ma erijez in critic, ci doar sa-mi exprim o opinie de consumator, este simplu: ultimul film al lui Nicolaescu mi s-a parut atit de prost, incit nici macar nu am reusit sa stau in sala pina la sfirsit.

Filmul dureaza aproape trei ore, insa eu am iesit din cinematograf dupa vreo ora si jumatate, ingrozit de gindul ca ar fi trebuit sa suport inca o data pe atit dintr-o pelicula penibila prin montaj, scenariu si dialoguri, regie si joc actoricesc. Singurele lucruri care salveaza "Triunghiul mortii" sint imaginea si sunetul Dolby Surround – lucruri la care Nicolaescu a tinut in mod special, pentru ca vrea sa scoata filmul si la export.

Iar cind ma gindesc ca "Triunghiul mortii" va sta, prin cinematografele lumii, drept marturie a calitatii filmului romanesc, ma ingrozesc si mai tare. In anii de dupa 1989, sfidind saracia in care se zbate, cinematografia romaneasca a scos citeva filme bune si foarte bune – "E pericoloso sporgersi", "Senatorul melcilor", "Balanta", "O vara de neuitat", "Asfalt Tango" si inca vreo doua-trei chiar fac toti banii; insa ultimul ghiveci al lui Nicolaescu nu merita nici pe departe sa le stea alaturi. Cu mai mare placere as merge la un film nord-coreean.

Sa va spun.

Personajul central, Maresalul Averescu, interpretat de Sergiu Nicolaescu, este un fel de capitanul Miclovan la virsta pensionarii.

Dialogurile sint atit de artificiale, iar limbajul personajelor atit de inadecvat, incit discursurile lui Dumitrascu din parlament par, pe linga ele, monumente de logica si coerenta.

Actiunea este incilcita si statica, iar personajele sint prea numeroase; decit sa incerce sa le urmareasca, spectatorul neinitiat in subtilitatile istoriei mai bine ar citi cartea de telefon.

Cliseele patriotarde abunda.

Poate si pentru ca, la un moment dat, a existat o pauza de vreo doi ani la filmari, pelicula pare facuta din bucati care nu prea au legatura unele cu altele.

La un moment dat exista niste secvente care se vor umoristice, plagiate cu nerusinare dupa cartile de razboi ale lui Sven Hassel.

Figurantii se misca neconvingator si plini de lehamite. De fapt, toate scenele de lupta se reduc la o masa de soldati care tot intra si ies neconvingator din transee. De altfel, militarii armatei romane folositi drept figuranti au fost tratati pe platourile de filmare precum vitele, aprovizionarea cu apa si mincare si spatiile de cazare provocind nemultumirea soldatilor.

Filmul este plin de inexactitati si gafe tehnice. De exemplu, cadavrul unui personaj care murise intr-un loc apare ulterior intr-un cu totul alt loc, linga trupurile ostasilor morti in transee.

Cit despre efecte, filmul este la ani lumina de "Saving Private Ryan" si "Thin Red Line". Pina si filmele anilor '30 erau facute mai realist. In filmul lui Nicolaescu, un personaj impuscat in timpla de la 10 cm moare artistic, fara ca glontul sa lase vreo urma. Se vede doar norisorul de praf de la pistolul cu capse. Sau o fi fost o arma sonica? Singurele efecte cu adevarat impresionante sint exploziile. Se vede, efectiv, cum se cutremura pamintul. De altfel, actorii si figurantii au trecut prin destule emotii in timpul filmarilor, pentru ca se aflau la doar citiva metri de locul unde se detona explozibilul.

Sa recapitulam: scenariu si dialoguri penibile, regie catastrofala (care s-a rasfrint si asupra jocului actorilor - aproape toate numele mari din filmul romanesc, de altfel), efecte speciale din alta epoca.

Triunghiul mortii? Poate al mortii filmului romanesc.

© 1999 Alexandru-Bradut Ulmanu

sus

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

Anul I, Nr. 7
12 iulie 1999

Gazduire Web - Hosting