Do(a)r de Romania Pagina voastra

Anul I, Nr. 6
21 iunie 1999

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

PAGINA VOASTRA - Publicati în DO(a)R DE ROMÂNIA



APROPO - La ordinea zilei în Romania
POSTALIONUL CU NOUTATI - Ce e nou pe situl nostru
MEANDRELE CONCRETULUI - Reportaje, anchete
COCLAURI - Albumul cu peisaje
POEZIA SALVEAZA ROMÂNIA - O antologie sui-generis de poezie româneasca
STELE VERZI - Eclipsa 99 si alte chestiuni celeste
SENIORII IMAGINATIEI - SF & F românesc
PREA MARI PENTRU O TARA ATÂT DE MICA - Sportivii români, ambasadori fara portofoliu
CA LA MAMA ACASA - Gastronomie româneasca
BUN ÎI VINUL GHIURGHIULIU - Cântece românesti de petrecere si de inima albastra
Cititi CARTEA DE OASPETI
PAGINA VOASTRA - Publicati în DO(a)R DE ROMÂNIA
COLECTIA revistei DO(a)R DE ROMÂNIA

Brighton Beach 

Ieri, sâmbata, a trebuit sa ma duc pâna în Manhattan sa dreg urgent o masinarie, apoi i-am facut o vizita scurta lui Manole, vizita care a durat pâna acum, duminica seara, ca ne-am arvunit sa mergem pâna în Brighton Beach – asta-i o mahala în Queens, unde sta sovietski celavec, al naibii daca auzi altceva decât ruseste pe strada, în pravalii tot în ruseste te intreaba ce vrei, am vazut vreo doua ambulantze si tot în ruseste scria pe ele.

Pîna sa intri în mahala, treci printr-o zona paduchioasa, cu tot fel de tarabe, cotloane întunecoase si maghernitze unde colcaie si viermuieste popor pestritz strâns de pe fatza Pamântului. Talciocu' de pe Dâmbovitza e nimica toata: ace, brice & carice e putin spus, radiouri de masina de furat, cu matzele atârnând, televizoare vechi si mai noi – marfa garantata –, cuie strâmbe ruginite, bijuterii de 24 karate – totu-i sa nu le freci prea tare, ca se duce dubleu' –, nasturi sparti, ceasuri Rolex originale "lifetime waranty", scule de smecherit broaste de safe, hoti de buzunare, tarabe gen Burger King unde au si bere pe sub tejghea (ti-o da dimpreuna cu un pahar mare de carton si-ti zice s-o torni iute în pahar)...

Apoi urmeaza un bâlci întins, roata mare (si e maaareee, nene!), stâlpul de parasutisti (are si ala vreo 50 de metri ca popa), baraci cu monstri si horror stories, omul care înghite flacari si caca sabii, femela contorsionista cu lindicu' de-o palma domneasca, multe tarabe unde tragi la semn din pusca sau chistol cu ventuze sau halice si câstigi un urs de plus sau alta animala, fiecare îsi striga marfa si taraba în gura mare din megafon, la concurentza cu vecinul de alaturi sau de peste drum, care tipa si ala cât îl tin bojocii si defuzoarele (desi e o lege în statul NY care zice ca n-ai voie sa-ti strigi marfa în locurile si pietzele publice).

Toate baracile sunt zugravite cu scene palpitante de se petrece înlauntru, pe una cu horror stories un pictor local de mare talent zugravise scena emotionanta în care omul-monstru bampir rapeste fecioara inocenta, goala pusca (sa fi nimerit acolo o mama sau un tata responsabil de prin New Jersey, Montana, Massachusets etc., ar fi dat în dambla si i-ar fi tras pe apropitari la giudecata pentru pornografie afisata public într-un loc unde vin oamenii cu copiii, la distractii educative).

Mergând noi spre mahalaua moscaleasca, am mai "servit" o bere la pachet pe care am consumat-o pe broadwalk, corso-ul din scânduri de pe malul oceanului. Rar, ici colo, câte o firma sau câte un pretz pe englezeste, pe strada tot fel de mutre de activisti, securisti, "fosti" tavarashci cu munci de raspundere, care abia îsi târâiau bashânile, cu sapca în sapte coltzuri pe cap si pieptul plin de decoratii, tineret savietic cam în genul paduchilor industriali de pe la noi, moace de mafioti rusesti (care au început a face concurentza zdravana mafiei traditionale autohtone), curve de doi lei cu pesti cu tot, genul de vezi pe la Vaslui, Bârlad sau Tecuci, celaveci cu moace de strungari de la uzina Izmana Rosie, cu câte un gât de sticla iesindu-le din buzunar, hazaice gospodine tabârcind sacose cu crapelnitza; dupa un coltz, într-o fundatura, sprijinitzi de-un tumbarau de gunoi, doi grajdanini se cinsteau dintr-o sticla de votca; mai încolo, unul tinerel si spilcuit, parul dat cu briantina sau gel si moaca de ucenic, îsi plimba gagica, gatita si sulemenita, bluza cu margele de aur, sclipici în par si tot curcubeul pe fatza ei. Toti tipa, înjura, se agita, dau din coate sa intre primii în magazin sau în aftabuz...

Intram noi la un moment dat într-o pravalie mare cu d-ale stomahului, mirosea nene de ghioraiau matzele si-ti ploua în gura, numai bunatati: de la afumaturi de tot felul pâna la caviar. În fatza pravaliei, unul cânta din trompeta având agatzate de gât doua defuzoare mici la care cuplase un fel de device-synthesizer cu un ROM înlauntru, care cânta singur vreo 25-30 de melodii din "repertoriul international" cu care se acompania. Avea în fatza un pupitru cu un caiet unde erau scrise vorbele, caci mai cânta si din gura într-un microfon ca de telefonista. În pravalie, Manole, care vorbeste bine ruseste si e si bun de gura, s-a întzeles de minune cu toate vânzatoarele, ne-au mai facut si oleaca de rabat ici -colo, " rumânski, haroshnaia celavec"; Manole apoi ma prezinta pe mine, alea si mai si: " ah!, maldavanski, harasho, harasho, ce mai face... !".

Dupa ce iesim din pravalie, ne oprim oleaca lânga trompetist sa ne tragem sufletul, sa gustam niste cabanos afumat cu oleaca de lipie uzbeca si sa destupam doua sticle de bere ceheasca, la botul calului; artistul trompetist ne aude vorbind româneste, lasa synthesizerul cântând de unul singur, vine la noi si îl întreaba pe Manole, cu accent maldavinesc:

— Da întzelegeti româneste ?

— Pai sigur, nu ne auzi vorbind ?

— Da de unde sunteti ?

Manole:

— Eu din Bucuresti, dânsul din Iasi.

Trompetistul, cu mâna întinsa la mine:

— Pai io-s din Ungheni neica... si-mi tot pompa mâna, mai mai sa ma si pupe (pt. voi, astia valahii, aflati ca Ungheni e taman peste Prut de Iasi, mai hacana spre sud oleaca), dupa care a butonat nu’s-ce la cotia aia a lui si a început sa-i zica o învârtita ca pi la noi, i-am tinut si eu hangul oleaca batând câtiva pasi în asfalt – ce-am vazut si eu pe la Fane, pretinul meu din Patrauti –, artistul a început sa se întarâte pe trompeta, câtiva trecatori s-au oprit si mai ca s-ar fi prins si ei în chinga, eu tot pi loc, pi loc, pi loc, cu cârnatul într-o mâna si berea în cealalta... Dupa aia ne-am mutat mai încolo oleaca, pe o bordura, sa ne terminam gustarea, apoi ne-am suit în metro, înapoi catre Manhattan.

Ajunsi la Manole acasa, ma tot chiteam eu sa plec spre casa, dar ne-am întins la mezelic si votca din congelator... Pe la 5 dimineatza, am iesit împreuna sa plimbam câinele, caci nu se cacase în ziua aia, si sa ne mai racorim si noi oleaca bucurându-ne de crapatul de ziua si de berea rece pe care tocmai o târguisem (prevazator) de la un coreean, cu vreo câteva ceasuri mai inainte.

Pe la prânz, am mai înghitzit un cui de votca, un mezelic si-o bere, dupa care, facându-se vreo 4, ne-am suit în masina sa mergem pâna în Middletown Manhattan, unde e spitalul veterinar si unde avea Manole randez-vous cu ex-nevasta-sa ca sa-l viziteze pe câinele ei bolnav rau, internat acolo. Stiind ca amicul meu Radu veterinarul lucreaza acolo si ca era la slujba, m-am dus si eu sa încerc sa dau de el, sa bage o pila (ca, deh!, o fi ea America democrata, dar tot cu pila si cu unsoarea merge). L-am gasit pe Radu, s-a zbatut omul imediat, a aflat ce si cum, a vorbit cu un fel de somitate de doctor cardiolog (caci bietului câine i se tot dilata inima), ma rog, am stat si pe acolo vreo doua ceasuri. La iesire, eram în usa vorbind cu Radu, ne cere unul scuze ca sa treaca, în româneste. Iaca dom-le, toata lumea vorbeste româneste pe aici! În poarta spitalului, ne întâlnim iar cu el, intra Manole în vorba, ala se recomanda si asa afla Manole ca ala era nepotul unei bune prietene de-a lui si de-a ex-neveste-si din junetze...

Ma rog, cam atât, ca mi s-a facut foame cât am tot scris aici consumând vreo trei pahare mari de votca din congelator. Si parca ma resimt oleaca dupa tot voaiajul asta, iar mâine trebuie musai sa merg la uzina, ca e cacalau de prashit, drept care,

Al dvs, devotat pretin,

Franz Zaicescu,
Islazul Înalt al Atlanticului

sus

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

Anul I, Nr. 6
21 iunie 1999

Gazduire Web - Hosting