Do(a)r de Romania Meandrele concretului - Reportaje din Romania

Anul I, Nr. 6
21 iunie 1999

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

MEANDRELE CONCRETULUI - Reportaje, anchete



APROPO - La ordinea zilei īn Romania
POSTALIONUL CU NOUTATI - Ce e nou pe situl nostru
MEANDRELE CONCRETULUI - Reportaje, anchete
COCLAURI - Albumul cu peisaje
POEZIA SALVEAZA ROMĀNIA - O antologie sui-generis de poezie romāneasca
STELE VERZI - Eclipsa 99 si alte chestiuni celeste
SENIORII IMAGINATIEI - SF & F romānesc
PREA MARI PENTRU O TARA ATĀT DE MICA - Sportivii romāni, ambasadori fara portofoliu
CA LA MAMA ACASA - Gastronomie romāneasca
BUN ĪI VINUL GHIURGHIULIU - Cāntece romānesti de petrecere si de inima albastra
Cititi CARTEA DE OASPETI
PAGINA VOASTRA - Publicati īn DO(a)R DE ROMĀNIA
COLECTIA revistei DO(a)R DE ROMĀNIA

Baranca – satul unde viitorul e utopie 

Sīnt destule asezari pe īntinsul patriei unde istoria si-a dat poalele peste cap īn ritmuri de can-can, adica batīnd pasul pe loc. Asezari unde trecutul si prezentul – viitorul aici este o utopie – se framīnta constiincios, realizīnd o plamadeala numai buna de aruncat īn ventilatorul departamentului de imagine a Romāniei. Sa afle īntreg mapamondul care-i nivelul de civilizatie pe meleagurile noastre. Īn aceste localitati, satenii aproape ca nici nu se mai sinchisesc de conditia lor sociala, filozofīnd parca precum Constantin Noica: "Daca istoria a facut pipi pe mine, fac si eu pipi pe istorie." O astfel de asezare omeneasca, unde civilizatia a īncremenit īn urma cu secole, este si satul Baranca.

Ca sa ajungi īn Baranca, de la Cristinesti tii drumul drept pīna la intrarea īn padure, o faci asa si apoi la dreapta. Nici n-apuci bine sa intri pe drumul principal al satului si o sleahta de puradei desculti si rufosi, cu mucii īntinsi pe obraji ca niste dīre de limax, te si iau īn primire, facīnd semne disperate de bun venit, ori catarīndu-se pe capota masinii, ca semn al ospitalitatii de care dau dovada. Prea departe nu poti razbate, fiindca, numai cīteva zeci de metri mai la vale, o baltoaca imensa īti reduce la zero elanul rutier. Initial crezi ca o ciudatenie a naturii a proptit un iaz īn mijlocul drumului, dar satenii te conving imediat ca nu-i asa, numai ca baltoaca aia n-a mai secat de ani de zile.

Satul īn sine nu-i nici mare nici mic – vreo 40 de case raschirate peste coclauri, de o parte si de cealalta a drumului pomenit mai sus. Satenii sīnt īn marea lor majoritate tigani, dar nu din cei obraznici ce atīta apucaturile rasiste ale unor compatrioti de-ai nostri, ci blīnzi si docili ca niste mioare. Poate de aceea i se si spune satului "oaia neagra" a comunei Cristinesti. Saracia īn care satenii se scalda aproape de buna voie īi fereste de hoti si de alte prezente nedorite. Cīnd se duc īn padure, la vreascuri, ori pe la adunarile religioase – cei mai multi fiind penticostali sau adventisti –, pun īn usa casei o grebla, ceva, mai mult ca avertisment ca nu-i nimeni acasa decīt ca īncuietoare.

Cu toate ca, prin grija Domnului, electrificarea a ajuns si aici, nu toti locuitorii si-au adus "buleftrica" īn casa. Acoperite cu stuf ori cu paie, multe dintre case nu pot īngadui prezenta firelor electrice pe ele, din cauza pīrdalnicelor norme PSI. Curentul electric este, de altfel, singura emblema a civilizatiei pe care satenii de aici au reusit s-o sterpeleasca din buzunarul timpului. Televizoare, aparate de radio – ioc! Informatia la ei se transmite, ca si gripa, prin metoda "din gura īn gura". Contactul cu lumea civilizata unii nu-l fac decīt o data la patru ani, ca la mondiale. Sau, mai bine zis, īn ziua de alegeri, cīnd īsi iau toalele de sarbatoare si se duc sa voteze cum le-o dicta Cel de Sus si cine-o mai fi atunci prin comisie. "Ehe, ultima oara – zice Adam Ciopraga, zgīndarind cu aratatorul īn carcasa memoriei – am votat, am votat parca cu Fedor ala. Nu, nu ca ala-i cu cheia. Cu acela cu trandafiri."

Īn saracia lucie a Barancai, Adam Ciopraga este printre cei mai saraci. Casa lui, ceva mai rasarita decīt un sifonier cu trei usi, nu are īn ea decīt doua laite si o soba cu plita īn mijlocul camerei. Si-a tras lumina electrica, dar foloseste tot lampa cu petrol, fiindca curentu-i scump si nu are cu ce plati "consumatia". Singurul venit al familiei este pensia de handicapat, de 37 de mii de lei, a surorii sale, Vergina. Vergina are 36 de ani si de la numai 9 ani, din cauza frigului si a saraciei īn care a trait, s-a ales cu o paralizie de care nu a mai putut scapa nici pīna azi. Īn aceeasi īncapere mai locuieste o sora de-a lor, Aneta, handicapata si ea din nastere, si tīncul ei de numai trei anisori. Cine-i tatal copilului nu stie nici ea si nici fratele Adam, care zice pe un tot de vinovatie īnsusita: "Eram īn armata atunci. Nu stiu ce s-a īntīmplat cīt am lipsit de acasa." Locuiesc cītespatru īn hruba aceea, hranindu-se fiecare dupa posibilitati. I-am surprins chiar la vremea prīnzului, īn timp ce dumicau un bot de mamaliga uscata pe plita, cu o gutuie. Cīteva ciuperci gasite prin dosul casei sfīrīiau īntr-un colt al plitei, pregatindu-se pentru felul doi.

Nici Constantin Strula nu se poate vaicari ca a intrat calicia īn sat si n-a trecut pe la el. Casa lui, acoperita cu paie, se deosebeste de o capita de furaje doar prin peretii din lut si īmpletituri din nuiele. Cred ca si un hot atins de orbul gainilor, daca l-ar calca din greseala, i-ar plīnge de mila si, din solidaritate, poate ca s-ar lasa de furat. Toata averea lui Constantin Strula si a celor trei copii ai sai se constituie din cīteva gaini rebegite de ploaie si lipsa de adapost, basca un cīine vigilent ce si-a gasit culcus tocmai īn paiele de pe coama casei, amusinīnd vazduhul de neaveniti. Funciar vorbind, īnsa, este unul dintre cei mai īnstariti oameni din sat, fiind proprietarul a vreo zece ari de teren, pe care īnsa īi īmparte cu cei doi frati ai sai. Pentru ca la Baranca nici pamīnt nu au oamenii, decīt foarte putin: cīte 5-6 ari de familie, cei care detin mai mult de 10 fiind considerati de acum mosieri. Restul īsi plimba existenta de colo-colo, ba lucrīnd cu ziua la cīte unul pentru 5-6 mii de lei, ba culegīnd ciuperci din padure, provizii pentru la iarna. Barbatii mai īn putere pleaca toamna la cules de struguri prin podgoriile Vrancei. Numai ca la īntoarcere drumul e lung al dracului si presarat cu cīrciumi de o parte si de alta, de nu mai stii īn care sa intri mai īntīi sa-ti toci bruma de cīstig. Mai putin obisnuiti cu taria alcoolului, dupa ce se magnetizeaza o tīra īncing niste cafteli de le merge buhul pīna la Dorohoi. Nu-i mai desparte decīt Politia, care le si gaseste adapost calduros pentru iarna. Primavara o iau de la capat si tot asa.

Cei descrisi mai sus sīnt dintre cei mai civilizati, fiind oarecum mai umblati prin lume. Ceilalti stau acasa si traiesc din mila Domnului, asteptīnd ajutorul social si ajutoare din strainatate. Daca īn privinta ajutorului social problema este de acum rezolvata, īn sensul ca nu se poate din lipsa de fonduri la Primaria din Cristinesti, ajutoare din strainatate mai sosesc īnca, īn general articole de īmbracaminte. Pe care dupa o saptamīna-doua le gasesti aruncate īn miezul padurii. Abundenta ajutoarelor le-a creat un soi de lehamite, dezvatīndu-i de plictisitorul obicei al spalatului. Pantalonii, camasile si celelalte sīnt, ca si Pampers la case mai mari, de unica folosinta. Daca li s-ar fi adus si sapun, poate ca s-ar mai fi īncumetat sa le treaca prin apa, dar asa...

Mai bine de trei sferturi din populatia localitatii sīnt copiii. Actul de conceptie este singura placere pe care si-o pot oferi taranii din Baranca. Familiile au īn general cīte 7-8 copii, unele chiar īntīmpinīnd dificultati la numaratul odraslelor prin sistemul "digital". Cīnd s-a prezentat la Primarie cu dosarul pentru ajutor social, Elena Ungureanu nici n-a stiut ce sa-i raspunda primarului cīnd a īntrebat-o cīti copii are. Cu mari eforturi s-a aflat ca 13. Mai īn gluma, mai īn serios, cineva a sfatuit-o sa-i īmbrace īn tricouri numerotate, ca la fotbal.

Fireste, unde sīnt copii sīnt necesare si scoli. Exista si la Baranca una, mare si lata. Īn unica sala, puradeii se adapa cu īnvatatura pīna īn clasa a patra. Pentru a le satisface setea de cunoastere, doi īnvatatori fac zilnic naveta de la Cristinesti. Materialul didactic al scolii se rezuma la un singur aratator, de mare trebuinta īnsa pentru stimularea capacitatii intelectuale a tīncilor.

Cam asta e tot. Despartirea de locuitorii Barancai are un iz ciudat de dezamagire si sictir. Dezamagirea e reciproca si asta se vede īn gestul lor de lehamite, ca si cum la altceva s-ar fi asteptat. Doar un tīnc negricios ne-a mai īnsotit o bucata de drum. Tragea dupa el, cu subīnteles parca, o mīta moarta. Dar moarta rau de tot.

© 1999 Florentin FLORESCU, Monitorul de Botosani

sus

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

Anul I, Nr. 6
21 iunie 1999

Gazduire Web - Hosting