|
Anul I, Nr. 4
10 mai 1999
|
Despre tara de unde venim
Blandiana
Hai sa vorbim
Despre tara de unde venim.
Eu vin din vara,
E o patrie fragila
Pe care orice frunza,
Cazând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârnâ uneori pân' la pamânt
Si daca te apropii – auzi cum iarba
Gâdila stelele râzând,
Si florile-s atât de multe
Ca te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Si sori rotunzi atârna
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipseste decât moartea,
E-atâta fericire
C-aproape ca ti-e somn.
Necuvintele
Nichita
El a întins spre mine o frunza ca o mâna cu degete.
Eu am întins spre el o mâna ca o frunza cu dinti.
El a întins spre mine o ramura ca un brat.
Eu am întins spre el bratul ca o ramura.
El si-a înclinat spre mine trunchiul
ca un mar.
Eu am înclinat spre el umarul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteteste seva lui batând
ca sângele.
Auzea cum se încetineste sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am ramas un pom singur.
El
un om singur.
|
