Do(a)r de Romania Prea mari pentru o tara atât de mica - Sportivi romani de clasa mondiala

Anul I, Nr. 2
26 aprilie 1999

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

PREA MARI PENTRU O TARA ATÂT DE MICA - Sportivii români, ambasadori fara portofoliu



APROPO - La ordinea zilei în Romania
POSTALIONUL CU NOUTATI - Ce e nou pe situl nostru
MEANDRELE CONCRETULUI - Reportaje, anchete
COCLAURI - Albumul cu peisaje
POEZIA SALVEAZA ROMÂNIA - O antologie sui-generis de poezie româneasca
STELE VERZI - Eclipsa 99 si alte chestiuni celeste
SENIORII IMAGINATIEI - SF & F românesc
PREA MARI PENTRU O TARA ATÂT DE MICA - Sportivii români, ambasadori fara portofoliu
CA LA MAMA ACASA - Gastronomie româneasca
BUN ÎI VINUL GHIURGHIULIU - Cântece românesti de petrecere si de inima albastra
Cititi CARTEA DE OASPETI
COLECTIA revistei DO(a)R DE ROMÂNIA

Cititi Cuie-n talpa, rubrica de cartonase galbene.

Ilie Nastase 


Nasty

A câstigat în 1973 Roland Garros, fara sa piarda nici un set. În acelasi an, a devenit primul jucator Numarul 1 din clasamentul ATP. A fost de doua ori finalist în Cupa Davis si a câstigat, alaturi de Ion Tiriac, si titlul de dublu la Roland Garros (1970). Dupa retragerea din activitate, a fost în 1994 capitan nejucator al echipei de Cupa Davis.


Ilie

Despre Ilie Nastase s-au scris carti, s-au facut reportaje si sunt mii de articole pe Internet care raspund "prezent" la numele lui. În memoria amatorilor de tenis a ramas ca jucatorul cu fantezie debordanta, capabil de orice miscare imprevizibila. De aceea, dupa ce a renuntat la competitii, Ilie este solicitat la toate marile gale demonstrative.

Cândva, americanii l-au poreclit "Nasty" pentru stilul sau de copil obraznic si mereu alintat, caruia i s-a iertat totul pentru ca era destept si simpatic. Câteva din poantele sale mai fac si azi deliciul povestitorilor. Trecem elegant peste faza în care si-a dat jos sortul aratând unui arbitru un dos celebru si rotund ca o luna plina. Ajungem la mâta neagra pe care a scos-o din geanta înaintea unui joc cu superstitiosul italian Adriano Panatta, care se facea verde la fata când vedea o felina "cu ghinion". Panatta nu i-a vorbit trei luni lui Nastase dupa aceasta faza. Mai încoace, Nastase a ramas la fel de sugubat. Acum un an, la inaugurarea unui teren de tenis cu suprafata rapida, unde era invitat de onoare, Ilie s-a uitat câteva secunde atent la cei prezenti si a cugetat cu voce tare: "Cine or fi, bre, toti astia? Pe unii, uite, aia de colo, îi mai recunosc. Ma pazeau si acum 15 ani la turnee".

Adorat si hulit deopotriva, Ilie a iesit în câmpul bataliei politice. Candidatura sa la primaria Capitalei a fost un episod care a facut sa se zguduie de râs redactiile ziarelor. Cum a recunoscut singur mai târziu, nu era pentru "Nasty" asa ceva. Daca la o conferinta de presa la tenis poti sa te mai iei la harta cu reporterii, în calitate de candidat la o functie politica îti este taxata orice virgula. Ilie si-a iesit din pepeni si a trimis-o, "loud and clear", la origini pe o ziarista din Bucuresti. Nici în functia de presedinte al Federatiei Române de Tenis nu este Ilie mai norocos. Neîntelegerile sale cu secretarul general sunt de pomina, dar FRT are mare noroc cu Ilie. Toate ajutoarele pe care le primeste federatia se datoreaza faptului ca "este Ilie presedinte".

În rest, Nastase a ramas si la 53 de ani adorabil si razgâiat. Un copil mare.

 

Cuie-n talpa

"Fiara"

Evenimentul saptamânii trecute în fotbalul românesc n-a avut nici o legatura cu vreo tabela de marcaj, ci cu o targa. Intervenind cu o brutalitate de nedescris, Marius Lacatus, glorie a Stelei din vremea "vitezistilor", i-a facut o dubla fractura bacauanului Ardeleanu. Trosnetul sinistru al oaselor victimei s-a auzit pâna în tribuna. Reluarile televiziunii au ridicat parul maciuca milioanelor de telespectatori.

Degeaba a dat Marius în stânga si în dreapta declaratii ca îi pare rau si ca-l va despagubi pe nefericitul jucator moldovean, care va mai juca abia peste vreo 5 luni. În intimitate, la Steaua, i se spunea "Fiara". Acum, asa îi spune toata lumea, pentru ca n-a fost un accident.

Lacatus este un jucator mereu pus pe harta si acest eveniment nefericit a facut presa sa dezgroape toti pumnii, toate talpile si toate obrazniciile lui. Marius n-a fost niciodata un înger, dar a beneficiat de clementa întregii prese. Acum, însa, nimeni nu mai este dispus sa-l ierte. Dupa o cariera de exceptie, pentru o secunda în care si-a scapat din frâu instinctele de "Fiara", Marius Lacatus risca sa iasa pe usa din dos a fotbalului. Pacat...

Tania Marcovici

sus

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

Anul I, Nr. 2
26 aprilie 1999

Gazduire Web - Hosting