Do(a)r de Romania Seniorii imaginatiei - Science Fiction romanesc

Anul I, Nr. 2
26 aprilie 1999

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

SENIORII IMAGINATIEI - SF & F românesc



APROPO - La ordinea zilei în Romania
POSTALIONUL CU NOUTATI - Ce e nou pe situl nostru
MEANDRELE CONCRETULUI - Reportaje, anchete
COCLAURI - Albumul cu peisaje
POEZIA SALVEAZA ROMÂNIA - O antologie sui-generis de poezie româneasca
STELE VERZI - Eclipsa 99 si alte chestiuni celeste
SENIORII IMAGINATIEI - SF & F românesc
PREA MARI PENTRU O TARA ATÂT DE MICA - Sportivii români, ambasadori fara portofoliu
CA LA MAMA ACASA - Gastronomie româneasca
BUN ÎI VINUL GHIURGHIULIU - Cântece românesti de petrecere si de inima albastra
Cititi CARTEA DE OASPETI
COLECTIA revistei DO(a)R DE ROMÂNIA

Ieri, cand inca te plimbai
descult prin apa 

Iti amintesti. Inca iti amintesti. Era o vreme cand erai fericit. Fericit sau macar multumit. Erai copil. Tatal tau traia pe atunci si el era cel care avea grija de familie. De tine, de Hara si de mama voastra. Era bun. Era mai bun decat multi altii. Oricum, era printre primii 20 din sat, asa ca nu se poate zice ca o duceati rau. Mama ta obisnuia sa zambeasca. De cand nu ai mai vazut-o zambind? De cand nu ai mai luat o masa ca lumea? Nici tu, nici ea, nici Hara. Mancati ce apucati, ce gasiti. Resturi. Resturi de la mesele celor buni. Ai 14 ani si nu stii. Nu stii sa joci. Ai avut un tata bun, dar nu te-a invatat sa joci. Nu s-a asteptat sa moara. Nu asa de curand.

Pacat. Pacat ca femeile nu au voie sa joace. Erai mandru de asta pe cand traia tatal tau, dar acum suferi. mama ta joaca prost, dar macar stie sa joace. Tu nu stii. Nu stii pentru ca nu ai fost lasat sa stii. Si suferi. Ai vrea sa joci, dar nu ai tabla, nu ai piese. De fapt mama ta nu a jucat vreodata. L-a privit doar pe tatal tau si a prins cate ceva. Mama ta nu e proasta. Nu e proasta, dar nici ea nu are piese. Sau tabla. Si Hara. Hara e mai mica decat tine cu doi ani. Va intelegeti bine. Ea nu vorbeste. Nu a vorbit niciodata. Te priveste intens. Stie. Stie ca tu va trebui sa aduci de mancare. Stie ca tu nu stii. Nu stii sa joci, iar mama ta nu are voie. Femeile nu trebuie sa atinga pietrele.

Ti-e sete. Te duci la rau si bei. E rece, dar e tulbure. Bei. Iti este cald. Te dezbraci si intri in apa sa te racoresti. Esti singur. Canil e ceva mai jos, cu ceilalti copii. Nu sunt mai mici decat tine, dar tu nu mai esti copil. Nu mai esti copil si nu mai ai voie sa te joci. Tu trebuie sa joci. Si apoi esti sarac. Acum. Dar nu vei mai fi. Ti-o doresti cu fiecare farama a trupului tau si te scufunzi. Incerci sa privesti pe sub apa, dar apa e tulbure. Ai vrea sa ramai acolo, dar iti este frica. Simti ca esti prea las pentru a ramane sub apa si iesi la suprafata. Te-ai gandit la mama si la sora ta. Ele au nevoie de tine. Te minti. Ele au nevoie de tine, dar nu asta este motivul pentru care ai iesit. Ti-e frica. Recunosti asta. O recunosti pentru tine insuti si iesi pe mal. Nu astepti sa te usuci si iti tragi pantalonii.

Te duci direct la sali. La salile de joc. De fapt te duci la prima sala. Nici nu ai voie sa intri in alta. Tatal tau da. Tatal tau avea voie sa intre in orice sala. Juca de fiecare data in ultima. Ultima sala. Era bun. Era printre primii 20. Sa nu uiti! Stii ca odata a fost chemat sa joace la conac. Atunci ai mancat caprioara. Ai mancat caprioara. Zambesti. Iti ghioraie matele de foame, dar zambesti. Te gandesti la Canil si la ceilalti care te evitau ceva mai devreme. Esti sarac si ei te evita. Si tu ii evitai inainte pe cei saraci. Esti sarac. Tu esti sarac, dar ei nu au mancat niciodata caprioara. Le-ai povestit. Atunci le-ai povestit. "E dulce", le-ai zis. "E atat de dulce! E atat de frageda! Ai impresia ca ti se topeste in gura." Ai fi putut sa e spui orice. Stiai ca poti sa le spui orice si te vor crede. Si le-ai spus. Le-ai spus tot ce ti-a trecut prin cap. Ai inventat multe, iar ei te-au invidiat. Te priveau. Sorbeau lacomi fiecare vorba a ta. Tatal tau fusese la conac. Erai mandru si minteai. Nu minteai, te amageai, incercai sa prelungesti cat mai mult momentul. Stiai. Te asteptai ca tatal tau sa nu mai fie chemat vreodata. Era clipa ta. Clipa ta.

Usa era deschisa. Si asta era un semn. Un semn al decaderii celor din prima sala. Un semn al slabiciunii lor. Tatal tau iti povestise odata, demult, cum e in sala de joc. "Usa. Usa e intotdeauna inchisa. Nimeni nu joaca cu usa deschisa. Cand esti inauntru apartii numai Jocului. Lumea de afara nu are ce cauta in sala de joc. Nu in ultima sala."

Tatal tau juca rar. Cel mult cinci partide pe luna. Cu doua victorii isi pastra pozitia sociala prezenta. Cu cinci victorii din cinci era invitat sa joace la conac. O partida. Aceea era singura partida din luna respectiva. Partida de la conac. Nu era necesar sa o castige. Nu era de asteptat sa castige. Dupa partida, daca nu suferea o infrangere dezastruasa, se bucura de privilegii deosebite, iar apoi se intorcea in sala. In ultima sala. Nu stii ce s-ar intampla daca ar castiga partida. Partida de la conac. Tatal tau nu stia. Nu cunostea pe nimeni care sa stie acest lucru. La mai putin de doua victorii era exclus din ultima sala. I s-a intamplat tatalui tau de doua ori. A fost greu. A fost mai greu pentru voi. Niciodata nu ai crezut ca ar putea fi asa ca acum. In ambele cazuri, tatal tau a reusit sa revina in ultima sala dupa cateva luni. Avea nevoie de sapte victorii din sapte.

In prima sala, oamenii joaca tot timpul. Putini dintre ei viseaza sa avanseze. Sa treaca in alte sali. Stiu ca nu pot. Fiecare a incercat la vremea lui. Acum nu. Acum s-au resemnat. Se multumesc cu prima de victorie. Joaca tot timpul. Spera ca, din cand in cand, vor castiga. In fond nu exista remiza. Au o sansa din doua. O sa incerci si tu. Stii ca nu e o loterie, dar nu ai nimic de pierdut. Ai o sansa din doua. Teoretic. O sa incerci. O sa joci in continuu. Trebuie. Trebuie ca o data, macar o data, sa castigi.

Te indrepti catre arbitru. "Vreau sa joc.", ii spui. Te priveste mirat. Nu te cunoaste. Miroase a bere. E gras si transpirat. Camasa ii este descheiata la cativa nasturi si lasa sa i se vada parul de pe piept. E gras si miroase a bere.

— Cine esti?

Te priveste. Simti ca nu e rau. Il vezi in fata ta, mare si gras si simti ca nu esti chiar singur. Simti, nu stii de ce, ca ai putea castiga. Ai incredere. Ti se pare ciudat, dar ai incredere. Ai incredere in tine.

— Tatal tau stie ca vrei sa joci?

— Eu... Eu nu mai sunt copil.

Nu te mai priveste. Ii pare rau ca te-a intrebat. Il simti incurcat.

— Lemmi. Lemmi Ta.

Stie. Iti dai seama ca stie. Ca isi aminteste. Il stie pe tatal tau. Il stia! Trage aer in piept, te priveste si deschide un registru. Scoate un pix din buzunarul de la piept, se aseaza pe un scaun in spatele biroului, apoi, amintindu-si, te intreaba:

— Stii sa joci?

Il minti. Stii ca trebuie sa minti, altfel nu ai fi admis. Iti inmaneaza un carton pe care a mazgalit numele tau.

— Asta va fi legitimatia ta. Nu am trecut rangul.

A simtit minciuna. Vine langa tine si te bate parinteste pe umar.

— Maine. Maine dimineata vei fi pe lista de concurs. Cate partide vrei sa joci?

— Nu stiu. Cat mai multe.

Nu pleci. Te plimbi printre mese. Maine vei sta pe unul din scaune. Maine vei fi jucator. Mama ta nu stie inca. Oricum, tu esti capul familiei. Va trebui sa te obisnuiesti. Nu ii vei cere voie, dar o vei anunta. Ii vei spune ca de maine vei juca. Nu te va contrazice. Ea e femeie.

Privesti mesele de joc. Maine vei juca si trebuie sa ai macar idee. Nu ai voie sa ceri un regulament. Crezi ca nu ai voie. Te plimbi printre mese si incerci sa intelegi.

Tarziu, dupa lasarea intunericului, pleci spre casa. Ai vrea sa ai un joc, dar nu ai cum. Nu ai cum sa-l cumperi. Totul v-a fost luat cand tatal tau a murit. Totul. Si jocul lui. Chiar si jocul lui. Pietrele negre erau din marmura. Marmura neagra mata, asa cum cere regulamentul. Cele albe erau din sidef. Mate. Tabla, din lemn de rezonanta. Lacuita. Erau frumoase. Le admirai, dar nu ai indraznit niciodata sa le atingi.

Ai ajuns acasa. Mama te-a privit. Vroia sa te intrebe. Sa te intrebe de unde vii. E atat de obisnuita sa te considere copil! Copilul ei!

— Am fost la sala, ii spui. De maine voi fi jucator.

Te simti, oarecum mirat, barbat. Esti stanjenit. Dar stii ca esti capul familiei si asa se cuvine sa vorbesti. Mama iti surade. Are lacrimi in ochi. Stie ca nu ai habar de Joc. Iti ia mana intr-a ei si-ti spune:

— Vino! O sa-ti explic regulamentul.

Esti mirat. Stii ca nu aveti nici un joc. Mama o cheama pe Hara. Va ia pe amandoi si mergeti la rau. Noaptea la rau.

— Veniti, zice, o sa culegem pietre.

Ai plecat la cules de pietre. Nu stii de ce. Asa a zis mama ta si tu nu ai intrebat-o. Nu ai intrebat-o de ce.

Intelegi. Intelegi in timp ce le culegi. Culegi pietre si stii pentru ce. Vei avea un joc. Jocul tau. Nu va fi la fel de frumos ca al tatalui tau, dar iti va apartine. Si nu te va costa. Nu te va costa nimic. O iubesti pe mama ta. Pe ea si pe Hara.

* * *

Te trezesti dimineata devreme. Ai trac. Iti este foame si ai trac. Mananci resturi si pleci la sala. La intrare parca nu mai e la fel ca ieri. Ai vrea sa-ti ceara cineva legitimatia, sa arati ca esti jucator. Nu te intreaba nimeni nimic. Intri. Iti gasesti numele pe o lista. Numele tau. Numele tau este pe lista. Te duci la masa indicata. E devreme. E prea devreme inca. Nu au venit prea multi. Te asezi. Ai in fata tabla, ai in fata piesele. Un joc adevarat.

Le atingi. Simti raceala pieselor. Sunt reci ca pietrele de rau. Azi noapte mama ti-a explicat regulamentul. E simplu. Este foarte simplu. Ai inteles aproape tot. Nu te asteptai sa intelegi atat de usor. Esti aproape convins ca vei castiga. Este simplu, ai o sansa din doua. Hara v-a privit mereu, pe tine si pe mama cand incercai sa pricepi regulamentul. Ea intelege. Intelege ce se vorbeste in jur. Regreti ca nu poti discuta cu ea, dar iti vorbeste cu ochii. Tu o cunosti. Ii vorbesti, iar ea te asculta. Tu crezi ca intelege tot. Copiii radeau de ea, dar tu ii luai mereu apararea. L-ai lovit odata pe unul chiar in fata casei lui. De atunci nu mai radeau de ea de fata cu tine. Dar radeau. Stiai ca radeau. Canil ti-a zis ca glumesc acum si pe seama ta, "Lemmi Ta si sora-sa cea nebuna". Hara nu e nebuna. Si nu e proasta. Daca ar putea sa vorbeasca!

In fata ta se aseaza un om. Se prezinta. Iti spui si tu numele. Va strangeti mainile. O faci pentru prima data, dar incerci sa pari familiarizat cu protocolul. Este un joc nobil. O arta. Nu exista adversari, doar parteneri de intrecere.

Nu este chiar asa cum te asteptai. Partenerul. Te intimideaza. Nu te-ai gandit la un adversar anume, nu te-ai asteptat sa arate intr-un anumit fel, dar nu te asteptai sa fie asa. E un om impozant. E mai inalt decat tine. Mult mai inalt. Are barba si un inceput de chelie. Pare foarte sigur de sine. Cel putin asa iti pare tie. Esti intimidat. Usor intimidat, vrei sa crezi.

Se trage la sorti. Ai prima mutare. S-a decis sa fii primul care va muta. Iei in mana o piesa. Sunt piese ieftine si proaste, dar iti par foarte frumoase. Te impresioneaza. Nu stii exact ce sa faci. Panica? Mama ti-a explicat regulamentul, dar nu ti-a zis unde, cam unde sa-ti plasezi primele mutari. Unde si de ce?

Plasezi piesa pe una din intersectiile caroiajului. Nu stii de ce ai pus acolo. Barbosul te priveste mirat si muta la randul lui. In alta parte. In alta parte pe tabla. Nu stii de ce. Nu stii ce trebuie sa faci. Partida a inceput. Prima partida. A inceput si nu mai esti convins ca o vei castiga.

* * *

Prima ta partida s-a terminat repede. Ai pierdut. Nu stii cum, nu stii de ce, dar ai pierdut. Ati jucat dupa aceleasi reguli, dar tu ai pierdut. Ce stia el mai mult? Ai pierdut. La o diferenta ingrozitoare. Nu intelegi. Ieri era atat de simplu!...

Te-ai asezat la masa pentru a doua partida. Adversarul nu te-a mai inhibat. Totusi nu esti optimist. Joci. Simti ca ceilalti au un plan. Tu nu ai un plan, o tactica. Incerci sa faci mai bine decat ei, te concentrezi pe lupte locale, apoi constati cu surprindere ca pierzi tot mai mult teren. Ai pierdut partida.

Ajungi acasa tarziu. Nu ai mancat nimic. Ai pierdut sase partide. Una dupa alta. "Incearca sa vezi tabla in ansamblu", te-a sfatuit, dupa partida unul dintre cei cu care ai jucat. Tabla in ansamblu.

Te asezi la masa. Mama nu te intreaba numic. Stie. Stie ca ai pierdut. Mananci resturi si iti doresti sa fi castigat macar o data. Ai fi avut bani pentru o jumatate de paine. Si ai fi avut o victorie.

Ti se pare mult mai greu. Sunt aceleasi reguli ca si ieri, dar e mult mai greu. Nu poti sa renunti si te intrebi daca ai face-o daca ai avea voie. Mama te priveste cu intelegere:

— Jucam?

Esti mirat. Te uiti la usa de la iesire. E inchisa. Ii zambesti complice. Hara va priveste. Plasati pietre de rau pe podeaua desenata.

* * *

Esti din nou la masa de joc. Ai pierdut. Esti prost. Esti mult mai prost decat tatal tau. Nu, nu esti prost. Nu stii sa joci. Nu inca. Nu destul de bine pentru a castiga. Nu inca. Seara, acasa, te invinge si mama ta. Joaca mai bine decat tine. Dar ea nu are voie sa joace. Ti-a spus sa incerci sa tii minte partidele. Sa le reluati acasa. Sa le analizati. Ai incercat, dar nu stii in ce masura ai reusit. Pleci. Te duci acasa. Arbitrul gras te priveste neputincios. "Primele mutari sunt mai valoroase in colturi". Ti-a dat un sfat. Nu iti vine sa crezi, dar arbitrul ti-a dat un sfat. Vrei sa-i multumesti, dar s-a intors deja. Mazgaleste ceva pe niste foi. "In colturi".

* * *

Analizati partidele. Atat cat iti amintesti. Acasa. Tu si mama. Hara va priveste. Va priveste mereu. Crezi ca ii place. Crezi ca intelege. Ii zambesti. Intelege. Ati descoperit cateva greseli. Credeti ca ati descoperit. Vei incerca sa le eviti pe viitor. Te bucuri ca ai cu cine vorbi despre neputinta ta. In fond nu e char atat de rau. Zambesti. Strangi pietrele in pumn si zambesti. Iti este foame.

* * *

Nu ai castigat nici o partida. Au trecut doua saptamani si nu ai castigat nici o partida. Esti furios. Esti furios pe tine. Esti furios pe tine si pe sistem. Pe sistemul care iti stabileste pozitia sociala dupa rangul tau. Dupa abilitatea ta in Joc.

Joci mai bine acum. Simti ca joci mai bine. Mama te invinge in continuare, dar acum intelegi. Intelegi cate ceva. Nu reusesti sa privesti tabla in ansamblu. E prea mare. Dar ai inteles importanta colturilor.

Te asezi la masa cu mai multa incredere. Adversarul nu pare prea sigur pe el. Tie nu iti pare prea sigur. Vrei sa castigi. Stii ca odata si odata vei castiga. Acum. De ce nu acum?

Primele mutari. Stii de ce au fost facute unde au fost facute. Asa trebuie. Si stii de ce asa trebuie. Esti multumit. E randul tau la mutare. Faza de deschidere s-a terminat. Probabil. Aveti amandoi cate doua colturi si portiuni de laturi. Nu joci slab. Intelegi mult. Mult mai mult decat inainte. Unde vei juca? Nu esti sigur. Vrei sa castigi si e important sa gandesti. Tragi aer in piept. Nu esti sigur, dar te decizi sa ii ataci unul din colturi. Este pentru prima data cand ai initiativa. Plasezi piesa. Te simti bine. Nu stii daca vei reusi in lupta din colt, dar simti ca ai inceput sa contezi si tu intr-o partida.

Ai avut dreptate. Partenerul tau de intrecere nu e sigur pe el. Ti-a raspuns altfel decat crezi ca ar fi fost corect. Profiti. Ataci. Ataci mai adanc in structura sa. Nu vrea sa cedeze. Daca ii iei coltul vei avea avantaj. Un avantaj confortabil. Greseste. Din nou. Ii separi piesele. Separi si cuceresti. Ii simti panica. Nu stie ce sa faca. Nu mai poate salva coltul. Privesti atent tabla. Calculezi. Calculezi din nou. Stii ca de mutarea urmatoare atarna victoria. Poti sa castigi. Iei o piesa in mana. Vrei sa o plasezi. Te opresti. E o mutare importanta. Nu ai vrea sa gresesti. Merita sa gandesti mai mult. Mai indelung. Pui piesa la loc in bol. Te ridici. E greu. Privesti tabla. Te hotaresti. Ridici o piesa si o plasezi pe tabla. Cu zgomot. Puternic. Coltul este al tau. Vezi asta si in ochii celui din fata ta. Ai castigat. Ai un avantaj destul de mare. Partida nu s-a terminat, dar poti castiga. Conduci. Pentru prima oara conduci partida. Oponentul tau nu stie ce sa faca. Vrea sa cedeze. Vrea sa cedeze! Ii este greu asa ca mai plaseaza o piesa. Timid. Te intorci la joc. Esti nerabdator. Vrei sa termini partida. Sa castigi. Pentru prima oara. Joci repede pentru ca vrei sa castigi. Repede.

Nu ai observat. Nu ai inteles de la inceput ce urmarea actiunea anterioara. Nu ai fost atent si acum ai un grup in pericol. Separat de celelalte piese si in pericol. Nu stii daca e suficient de mare pentru a-ti anula avantajul. Nu poti calcula. E prea greu. Partida s-a complicat prea tare. Incerci sa il salvezi. Plasezi piesa dupa piesa. Alergi disperat. Piesele albe te urmaresc. Grupul tau, grupul negru, a devenit mare. Prea mare. Prea mare si e in continuare in pericol. Nu ai voie sa il pierzi!

Te ridici de la masa plangand. Ai gresit. Ai pierdut. Ai pierdut o partida castigata. Plangi. Iti urasti adversarul. Adversarul.

Ai mai avea timp sa joci inca o partida, dar preferi sa pleci acasa. Pleci acasa plangand.

* * *

Mama te-a certat. Ea, femeia, te-a certat. Nu pentru ca ai pierdut. Pentru ca te-ai gandit urat la cel ce te-a invins. "Nu el a castigat, tu ai pierdut. Pe tine trebuie sa te superi." Are dreptate. Intelegi asta. Esti suparat. Esti suparat ca ai pierdut. Regreti ca l-ai jignit. In gand. Mai rau iti pare insa ca ai pierdut. Vei incerca sa uiti.

* * *

Astazi ai venit mai devreme acasa. Ai venit acasa mai devreme. Ti-ai chemat mama si sora. Ai pus pe masa o jumatate de paine. Ai pus pe masa o jumatate de paine. Mama ta plange. Are lacrimi in ochi si isi musca buzele. Isi framanta mainile si priveste painea. Si pe tine. Si pe Hara. Nu zice nimeni nimic. Taceti. Taceti si mancati. Mancati paine.

* * *

Nu mai joci atat de mult. La sala. Acasa continuati analizele. Aveti paine aproape zilnic. Si cartofi. Odata ai cumparat carne. Ai avut bani. Ai avut bani si ai cumparat carne. Te-ai hotarat sa strangi bani. Strangi bani sa iti cumperi un joc. Un joc adevarat. Ieftin. Castigi mai des acum. Regulat. Zilnic. Mai si pierzi. Destul de mult. Mai mult decat castigi. Deocamdata. Ai bani. Ai bani suficienti pentru joc. Ai putea cumpara mancare. Multa mancare. Iti este foame si ai vrea sa cumperi mancare. Dar, dimineata, mama ti-a zis sa cumperi un joc. Veti manca in alta zi. Poate maine.

* * *

Analizele sunt mai interesante acum. Pozitiile se vad mai bine pe tabla. Nu ati sters caroiajul de pe podea. Nu ati aruncat pietrele de rau. Sunt ale voastre. Sunt pietrele voastre. Pietrele voastre de rau.

Scoti tabla si o asezi pe masa. Ai vrea sa discutati o partida care ti s-a parut interesanta. Ti se pare normal sa dicuti cu mama. Stii ca nu are voie sa atinga piesele. Sa atinga piesele. E femeie. Stii, dar scoti tabla. Si piesele. Hara va priveste de pe margine.

Plasezi piesele. Mutare dupa mutare. Iti amintesti. Aproape tot. Aproape intreaga partida. Discutati. Va dati cu parerea la unele mutari. E o partida pe care ai castigat-o. La diferenta mare. Ai reusit sa capturezi un grup. A fost o lupta complicata. Ii explici mamei tale rationamentele pe care le-ai facut. Ai facut mutari bune.

Hara. Hara a atins o piesa. Va uitati amandoi la ea si nu stiti cum sa reactionati. Nu stiti ce vrea sa faca. E o piesa neagra. Tabla. Priveste tabla si plaseaza piesa undeva, intr-o intersectie. Nu intelegeti. Priviti impreuna pozitia nou creata. Este o mutare interesanta. Nu te-ai gandit la ea. Nici cel cu care ai jucat. El a mutat altceva. A mutat altceva si a pierdut intregul grup. Asa cum ai calculat. Cum ai calculat si tu. Si el. Te gandesti la o varianta de raspuns. Raspunzi. Hara plaseaza alte piese. Stie sa joace. A inteles. Hara a inteles privind. Intelege. Continui partida in noua varianta. Contra Harei. Nu reusesti sa capturezi grupul negru. Si pierzi. Pierzi partida. Puteai sa pierzi partida si in concurs. Si erai atat de multumit! Ai pierdut. Ai pierdut in fata Harei. Te bucuri. Te bucuri pentru sora ta. O privesti, strangi buzele si nu zici nimic. E sora ta. E sora ta si joaca. Bine.

* * *

Esti in sala. In sala de joc. Esti fericit. Azi ai sacrificat pentru prima data un grup mare de piese. L-ai sacrificat. Sacrificiul ti-a adus un avantaj mai mare in alta parte pe tabla. Ai pierdut partida. Ai pierdut partida, dar esti fericit.

Intelegi. Acum intelegi ca, uneori, nu este importanta numai victoria. O partida te poate face fericit. Chiar daca pierzi. Acum ai o alta intelegere a Jocului.

* * *

Ai mai jucat. Destul de mult. La sala te descurci bine.

Nu va mai ganditi la ce a fost. Nu va mai este foame.

Hara joaca bine. Mai bine decat tine. Nu ai reusit sa o invingi pana acum. Ai invatat multe jucand cu ea. Ti-a explicat cum crede ea ca poti castiga. Ti-a explicat jocul strategic. Nu ti-a zis nimic. Ti-a aratat. Piesele vorbesc pentru voi. Si tabla. Piesele si tabla.

Te-ai hotarat sa promovezi. Vrei sa treci in sala a doua. Si Hara e de aceeasi parere. Mama va priveste jucand. Sta pe margine si priveste. Multumita.

Il anunti pe arbitru, pe arbitrul cel gras, ca vizezi promovarea. "Da", spune. Nimic altceva. Il simti alaturi de tine. Trebuie sa castigi 25 de partide din 30. Multe. Si toti cei cu care vei juca vor sa promoveze. Toti au ambitii. Majoritatea sunt buni. Poate mai buni ca tine. Poate.

© 1999 Florin Gabriel Ursu

sus

Dor de Romania - numarul anterior      Dor de Romania - numarul urmator

Anul I, Nr. 2
26 aprilie 1999

Gazduire Web - Hosting