|
Anul I, Nr. 1
19 aprilie 1999
|
Cea mai veche meserie din lume
e si pentru barbati
“Meseria de curva e cea mai usoara din lume. Nu trebuie decât sa închizi ochii si sa-ti vezi de treaba.” Cel putin, asta este parerea lui Mihai, de 29 de ani, sofer de taximetru de profesie si gigolo în timpul liber.
Prostitutia masculina e un fenomen destul de raspândit în Romania de azi. Tineri fara prejudecati, dar si fara perspective de viitor, încearca sa-si câstige existenta practicând cea mai veche meserie din lume. “Nu e prea vesel. Daca familia si prietenii mei ar sti cu ce ma ocup, cred ca n-ar mai vorbi nimeni cu mine. Dar trebuie sa fac si eu rost de bani, într-un fel sau altul”, continua Mihai, cu o oarecare amaraciune în voce. Chiar daca banii astfel câstigati nu sunt prea multi, în orice caz nu suficient de multi ca sa-i permita lui Mihai sa renunte la taximetrie si sa traiasca numai din prostitutie.
Pentru altii, insa, afacerile merg mai bine. Carlos, la cei 22 de ani ai sai, nu are, si nici nu a avut vreodata, un serviciu stabil. Se prostitueaza de patru ani, de când a terminat liceul, cautând un sprijin pentru a se lansa în cariera de manechin, dar fara sa refuze nici bani gheata. “Mai ales ca bani ies, de n-ai ce face cu ei”, spune el, adaugând imediat: “De fapt, ai si o gramada de cheltuieli – haine, ca nu poti sa arati oricum daca vrei sa ai succes la femei, un apartament în centru, ca nu poti sa le inviti în Rahova, un telefon mobil, ca sa fii gasit usor...” La astea se adauga un Ford Mondeo, trei sedinte de body-building pe saptamâna, doua de sauna si intretinerea unui dog german (“mie nu-mi plac câinii”, se confeseaza Carlos, “da’ asta face impresie la gagici”).
Spre deosebire de Mihai, Carlos nu se simte complexat de felul în care traieste: “Când câstigi atât de mult, nu te mai întreaba nimeni cu ce te ocupi. Toti prietenii ma invidiaza, toti ar vrea sa fie si ei ca mine.” Parerea familiei nu-l intereseaza, n-a mai vorbit cu parintii lui de câtiva ani. Una peste alta, e multumit de viata pe care o duce.
Clientele – “frumoase, pline de bani, cam disperate ele...”
Clientele sunt gasite prin intermediul anunturilor din ziarele de mica publicitate (“Anuntul telefonic”, “Anuntul de la A la Z”, “Anunturi concrete”, “Anunturi publicitare”) sau din revistele sexy-porno (“Eros si Amor”, “Sex 2000”, “Galeria” etc). “Tânar curat, discret si fara prejudecati ofer servicii de companie doamnelor si domnisoarelor generoase” – cam asa suna un anunt de acest fel. Carlos ne dezvaluie câteva din secretele meseriei: “Reclama e mai rentabila în ziare decât în reviste porno, deoarece clientela e formata din femei serioase, care nu cumpara toate prostiile”, apoi îl pufneste râsul si reia “N-am vrut sa spun serioase, dar au un anumit statut social care nu le permite sa se afiseze pe strada cu o revista porno în mâna.”
Care e mai precis statutul social al acestei clientele e greu de precizat, deoarece cuprinde cele mai diverse categorii. La aceste servicii apeleaza tinere întretinute de amanti, dar nesatisfacute de relatia cu acestia, femei casatorite si plictisite de viata de cuplu, femei singure, preocupate de cariera lor si care nu doresc sa se implice într-o relatie de durata. “Cine îsi închipuie ca avem de-a face cu toate babele zbârcite si uscate greseste, spune Mihai. Poate ca pare surprinzator, dar în general ne cauta femei tinere – frumoase, pline de bani, cam disperate ele, dar, oricum, îngrijite, curate, nu e vorba chiar de oricine.” Bineînteles ca toate aceste femei au ceva în comun – o anumita situatie financiara care sa le permita sa plateasca tarifele baietilor.
Mihai cere 50 $ pe “numar”, Carlos e ceva mai scump, 70 $, dar preturile variaza si în functie de cum arata clienta, si în functie de serviciile pe care le pretinde. “Sunt unele care nu vor decât sa-si petreaca o seara cu cineva, sa mai stea de vorba, sa-si spuna problemele. Astea sunt asa de disperate, ca sunt dispuse sa plateasca oricât”, comenteaza Carlos, si continua “Dar e si multa munca – sa le asculti, sa le consolezi... mai bine e cu alea care vor numai sex...”
Vocea legii
Mihai si Carlos recunosc ca exista anumite riscuri în meseria lor. Codul Penal nu face distinctie între prostitutia masculina si cea feminina, pedepsindu-le în acelasi fel. Dar în Romania nu exista nici un precedent – pâna acum nu a fost judecat nici un caz de prostitutie masculina heterosexuala. “Daca nu facem vreo boacana ca sa atragem atentia politiei asupra noastra, cred ca ne putem vedea linistiti de treaba ani buni de acum încolo”, spune Mihai.
Alte pericole sunt mai serioase. Clientele nici nu vor sa auda de prezervativ, si baietii se conformeaza, gândindu-se ca au de-a face cu femei din lumea buna, care stiu sa se îngrijeasca, sa se protejeze... “Dar chiar si asa, ofteaza Carlos, întotdeauna când ma duc la spital, la control, am inima stransa...”
Înseninându-se brusc, Carlos vede si partea buna a lucrurilor: “Bine macar ca m-am nascut barbat. Daca eram femeie, munceam pentru 20.000, si si pe aia trebuia sa-i împart cu pestele.”
© 1999 Irina Terzian, Carmen Plesa
Coordonator: Alexandru-Bradut Ulmanu
|
