Do(a)r de Romania Poezia salveaza Romania - Antologie de poezie romaneasca

Anul I, Nr. 1
19 aprilie 1999

      Dor de Romania - numarul urmator

POEZIA SALVEAZA ROMÂNIA - O antologie sui-generis de poezie româneasca



APROPO - La ordinea zilei în Romania
POSTALIONUL CU NOUTATI - Ce e nou pe situl nostru
MEANDRELE CONCRETULUI - Reportaje, anchete
COCLAURI - Albumul cu peisaje
POEZIA SALVEAZA ROMÂNIA - O antologie sui-generis de poezie româneasca
STELE VERZI - Eclipsa 99 si alte chestiuni celeste
SENIORII IMAGINATIEI - SF & F românesc
PREA MARI PENTRU O TARA ATÂT DE MICA - Sportivii români, ambasadori fara portofoliu
CA LA MAMA ACASA - Gastronomie româneasca
BUN ÎI VINUL GHIURGHIULIU - Cântece românesti de petrecere si de inima albastra
COLECTIA revistei DO(a)R DE ROMÂNIA

Boala 

Sorescu

Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea fiintei mele.
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pâna atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât si am iubit, am învatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gândit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am îmbolnavit de moarte
Într-o zi
Când m-am nascut.

Atât de frageda 

Eminescu

Atât de frageda, te-asameni
Cu floarea alba de cireș,
Și ca un înger printre oameni
În calea vieții mele ieși.

Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Și dela creștet pân' în poale
Plutești ca visul de ușor.

Din încrețirea lungii rochii
Rasai ca marmura în loc –
S'atârna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi și noroc.

O vis ferice de iubire,
Mireasa blânda din povești,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arata cât de dulce esti,

Cât poți cu-a farmecului noapte
Sa 'ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde șoapte,
Cu 'mbrațișari de brațe reci.

De-odata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai fierbinți:
E 'ntunecoasa renunțare,
E umbra dulcilor dorinți.

Te duci, ș'am înțeles prea bine
Sa nu ma țin de pasul tau,
Pierduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Ca te-am zarit e a mea vina
Și vecinic n'o sa mi-o mai iert,
Spași-voi visul de lumina
Tinzându-mi dreapta în deșert.

Ș'o sa-mi rasai ca o icoana
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroana –
Unde te duci? Când o sa vii?

sus

      Dor de Romania - numarul urmator

Anul I, Nr. 1
19 aprilie 1999

Gazduire Web - Hosting