|
|
|
Anul I, Nr. 1
|
Millenium Millenium. Sfârsit de veac, de mileniu, de epoca astrologica. Pragul unui nou timp, o noua era, o noua perioada. Trecem de sub semnul pestilor sub semnul varsatorului, printr-un lung sir de evenimente extraordinare. Razboaie, cutremure, molime nemaivazute, eclipse. Sa fie adevarate diversele profetii care aduc aminte de încheierea timpului, de începutul Judecatii Divine? Asadar, eclipsa. Sa fie 11 august 1999 data care marcheaza începutul unui nou ev? Posibil. Lumea este (înca) îmbibata de un sistem complicat si ramuros de credinte care (majoritatea) converg catre un punct final, catre arderea de pe urma, catre purificarea suprema, catre catharsis. Nu scrie nicaieri, în nici un text sacru, ca sfârsitul lumii va veni la o anumita data. Acest lucru este stiut numai de catre Creator. Si totusi, eclipsa. De ce tocmai în 1999? Ne poate sluji drept semn? Drept unul dintre multele semne care preced un eveniment extraordinar? Ba bine ca nu – va raspund. Poate fi semnul ca lucrurile se vor schimba în bine. Pentru câteva minute, întunericul se va pogorî peste o buna parte a României. Prilej care, în bezna stranie din miez de zi, ne va permite sa zarim, poate, lumina de la capatul tunelului prin care ne târâm de atâta amar de vreme. În fiecare an sunt trei eclipse de soare si doua de luna. Dar una singura este capabila sa aduca în tara noastra atâta lume dispusa sa-si goleasca buzunarele. Sa ne imaginam ca Judecata Finala ar avea si o dimensiune economica. Daca vom ramâne corijenti la eclipsa din vara, va trebui sa asteptam restanta. Peste doua sute si ceva de ani. Marian Truta 
|
|
Anul I, Nr. 1 |
